Istorie și definiție: EAP sau asistența socială pentru angajați

FacebookTwitterGoogleTumblrLinkedInRedditPinterest


Prima dată asistența sociala a apărut în anul 1900 în Germania pentru muncitorii din fabrici, ca ajutor legat de consilierea nutritivă, de îngrijirea copiilor și de situația locativă, și era numită asistența fabricii (Fabrikpflege). În timpul primului război mondial ajutorul s-a intensificat fiindcă femeile, muncind și înlocuind munca bărbaților care luptau în război, erau confruntate cu o dublă sarcină: munca și familia. Sprijinul s-a extins atunci și în consiliere financiară și ca ajutor în cazuri de boală. În aceasta perioadă erau aproape 800 de „asistente ale fabricii” în aproximativ 1200 de fabrici din Germania. În perioada interbelică numărul lor a scăzut la 100. În timpul naziștilor asistentele au fost promovate sub denumirea de „asistența poporului” (Volkspflege) cu scopul de a susține societatea pentru a produce mai mulți „urmași genetici sănătoși germani”, deci cu un scop politic. Fiindcă atunci au fost promovați asistenții din fabrici, după al doilea război mondial, asistenții sociali din fabrici au dobândit o reputație negativă. Din acest motiv au cam dispărut și au fost înlocuiți cu sindicate sau departamente de resurse umane. Cu toate acestea, puține firme mari au păstrat asistenți sociali în rândul lor (Stoll, 2013, p.26-37).

Și în alte țări europene istoria asistenței sociale pentru muncitori a început de asemenea în perioada de după primul război mondial, ca de pildă în Franța în 1919 (Appelt, 2004, p.6).

În anii ’40 ai secolului trecut, în SUA, pentru a se găsi noi căi în afara concedierii sau pensionării angajaților cu probleme de alcool, s-au instalat programe de consiliere și asistență informală pentru ei. Programele respective erau creștine și în colaborare cu „comitetul național al educației cu privire la alcool” (White, 2003, p.1-2).

Între timp asistența socială din firme s-a dezvoltat cel mai bine în SUA, dar ea este răspândită și în Europa, cel mai mult în Olanda, Franța, Portugalia, Suedia, Elveția și Germania, iar în Europa de Est, în Lituania (Appelt, 2004, p.6). Altfel în Asia asistența socială în firme nu există deloc, deoarece cultural este prevăzut că angajatul trebuie să fie responsabil de calitatea muncii și să se confrunte singur cu toate conflictele sociale (Müller, 2002, p.36). Asistența socială din firme se încadrează în conceptul de echilibru între viața personală și muncă (Work/Life Balance) și prin urmare are o abordare holistică (Masi, 2005, p.162).

Stoll (2013, p.23) definește asistența socială din firme foarte detaliat, în felul următor:

„Asistența socială în firme înseamnă intervențiile socio-educative bazate pe etică, desfășurate de profesioniști specializați care contribuie la o parte a responsabilității sociale și umanizarea muncii în firme. Ea răspunde de zona de tensiune a proceselor economice și a problemelor umane sau sociale, ca și la punctele lor comune asociate care reduc performanțele.

Asistența socială în firme previne apariția situațiilor inutile de conflict. Scopul este să însoțească procesul într-un mod adaptat social pentru a contribui la creșterea companiei.

Intervențiile se referă la orice acțiune în cadrul companiei care afectează angajații, precum și la situațiile individuale ale lucrătorilor. Contextul social, ca și aspectele și problemele sociale care au un impact asupra persoanelor, grupurilor de persoane sau sistemelor, trebuie să primească atenție în firme.”

În Europa nu există o formare specifică sau un certificat oficial pentru asistenții sociali din firme. Asociația națională de asistenți sociali din firme din Germania recomandă totuși să se aibă o formare suplimentară în consiliere sau terapie[1]. Conform studiului lui Baumgartner (2014, p.21) în Germania, 74% din asistenții sociali din firme au o diplomă în domeniul asistenței sociale. În America există trei certificate diferite pentru profesioniștii din domeniul asistenței sociale pentru angajați[2].

Asistența socială din firme se confruntă cu reproșuri din diferite părți: Este pe de o parte criticată de către asistența socială că din punct de vedere pedagogic are doar un rol de a maximiza profitul și nu unul social, și pe de altă parte de către economiști că asistența socială în firma este doar un factor costisitor cu un impact negativ asupra profitului companiei (Stoll, 2013, p.13). Multe studii au încercat să dovedească că ambele reproșuri nu sunt fondate.

[1] Informații preluate de pe site-ul http://www.bbs-ev.de/wir_ueber_uns

[2] Informații preluate de pe site-ul http://www.eapassn.org/

Bibliografie

Appelt H.J.: Lobbyarbeit în der betrieblichen Sozialarbeit (BSA) în Sozial Aktuell, Martie 2004, [Online] http://www.avenirsocial.ch/sozialaktuell/sozial_aktuell_3131_3126.pdf

Baumgartner E.: în Klein S., Appelt H.J. (coord.): Praxihandbuch betriebliche Sozialarbeit, (19-30) Betriebliche soziale Arbeit în Deutschland-Stand und Perspektiven, , Asanger Verlag Kröning, 4. Auflage 2014

Masi D.A.: Employee Assistance Program în the New Millenium, în International Journal of Emergency Mental Health, Vol.7, 2005, [Online] http://www.researchgate.net/profile/Dale_Masi/publication/7501989_Employee_assistance_programs_in_the_new_millennium/links/545e86b70cf2c1a63bfc1f6a.pdf

Müller S.: Diplomarbeit: Betriebliche Sozialarbeit –Geschichtliche Entwicklung, Schwerpunkte der derzeitigen Situation und zukünftige Perspektiven sozialer Dienste în Unternehmen, Düsseldorf 2002

Stoll B: Betriebliche Sozialarbeit- Aufgaben und Bedeutung, Praktische Umsetzung; Walhalla Fachverlag Regensburg, 2. Auflage 2013

White W., Sharar D.:  The evolution of Employee Assistance: A brief History and Trend analysis, 2003, [Online] ttp://www.williamwhitepapers.com/pr/2003EAPhistorytrendsEAPDigest.pdf

FacebookTwitterGoogleTumblrLinkedInRedditPinterest


Ursula Heckendorn
03-11-2016

developed and designed with by